YOLO

     Ce parere aveti despre conceptul "traieste-ti viata din plin, ca ai doar una"? Mda... e cea mai buna incurajare care i-o poti spune unui om fara chef de viata; insa totusi, e chiar asa usor sa traiesti "din plin"? Probabil ca merita incercat, dar oare e posibil la orice varsta? E foarte greu de descifrat misterul! Cred ca fiecare dintre noi isi traieste viata asa cum poate, nu neaparat cum isi doreste. In viata de zi cu zi apar foarte multe impedimente in calea "trairii din plin". Dar pana la urma "cum iti asterni asa dormi" asa ca totul depinde doar de noi! Un lucru e sigur, ar fi pacat sa ne irosim viata pentru ca  YOLO - you only live once, so do it right!
     Sugerez sa va faceti un "WishList" in care sa scrieti tot ce va doriti sa faceti in viata asta! Cu trecerea anilor sunt convinsa ca veti putea bifa multe dorinte implinite! Eu am bifat deja vreo doua, voi?

Azi, in amintirea vremurilor de ieri

    De ceva timp, ma tot gandesc la anii copilariei. Poate mi se intampla asta fiindca traiesc zi de zi alaturi de o minune de copil, nu stiu, insa tot feluri de amintiri imi vin in minte. Am avut o copilarie minunata pe strada Cetatii din Simleu Silvaniei! Un loc linistit, plin cu verdeata, pomi fructiferi, flori si nu in ultimul rand oameni buni  Am fost multi copii care ne duceam veacul sub nucul din capatul strazii (locul nostru de intalnire). Bicicletele erau foarte importante in acea perioada, organizam adevarate competitii, iar cand nu erau bicicletele prezente, jocul "De-a v-ati ascunselea" era in plina desfasurare. De dimineata pana tarziu in noapte  ne petreceam timpul jucandu-ne, indiferent de anotimp. Niciodata nu ne era foame, doar cu multe insistente ajungeam sa luam masa.
    Din pacate, nu am poze din acea perioada, ci doar una, facuta mai tarziu, cand deja noua generatie incepea sa isi faca simtita prezenta printre noi "batranii" :) Am sa o caut sa o scanez... Pana atunci insa, vreau neaparat sa enumar azi, in amintirea vremurilor de ieri, cei ce au fost si vor ramane "prietenii de pe Strada Cetatii": Daniel, Diana, Raluca, Sandi, Sisi, Lidia, Madalina, Razvan, Adisor, Ramona, Raul, Sebastian, Andreea, Paul.


PS Am sa postez poza din copilarie, dupa ce o scanez, pana atunci insa pun cateva poze cu frumosul oras Simleu Silvaniei.

Gangureli

     Da, am inceput sa gangurim! Ne intelegem de minune! :) Noi, majoritatea mamicilor, suntem aproape tot timpul singure acasa cu copilul (nu fiindca asa vrem ci fiindca cineva trebuie sa si munceasca :)), drept urmare este mare bucurie cand "puiul" incepe sa gangureasca. Ai impresia ca  intr-adevar iti asculta povestile si chiar iti si raspunde! E minunat sa ai cu cine comunica peste zi, chiar daca nu ti se raspunde prin cuvinte.
    La inceput ii spuneam Sarei, ca este o turturica, deoarece sunetele prelungi si repetate ii semanau cu cele ale lor. Intre timp ne-am diversificat gama de sunete! E minunat modul nostru de comunicare: "intrebare si raspuns" :)